En enero de 2021, tres poemas de Márcia Batista Ramos fueron traducidos al idioma rumano y publicados en la prestigiosa revista literaria P(RO)EZIA de Bucarest, Rumania. La traductora fue la poeta y escritora, crítico literario y editor, redactor jefe de la revista “P(RO)EZIA”[i]Alexandra Medaru; quién es colaborador permanente de la revista electrónica “EgoPHobia”, donde lidera dos secciones — ‘Arena culturală: cartea și filmul’/ ‘Arena cultural: libro y película’ (como crítico literario) y ‘Lecturi potrivite, recomandate de Alexandra’/ ‘Lecturas adecuadas, recomendadas por Alexandra’ (como editor). Alejandra Medaru es una escritora de literatura fantástica y realista (prosa, teatro, poesía).
Iubire legendară
În snopul de foi unde ai scris, între rânduri, temerile tale
Dragostea noastră s-a cuibărit…
Înecată în lacrimi
Fără sărutări.
În piept mi-am ascuns poveștile, fără secrete…
În timp ce farul îmi lumina pașii spre tine.
Mâna ta nu se potrivește niciodată cu a mea.
Într-un timp tiran, crud…
Pe cerul meu, un nor rănit.
În nopțile tale alte șoapte și luna tăcută.
(Fără sunet pe lună)
Nu există un cuvânt sincer?
Distanța aceea infinită!
Angoase profunde…
Dragostea noastră
Are gustul a o mie de lucruri
și totuși nu are nici un gust.
De unde moștenim duioșia?
Îmi ascund durerea:
P i c u r a t ă.
Sper să-mi leagăn sufletul.
Disper!
Mă uit la un fel de oglindă …
Fără intenție,
Eu, înăuntrul tău, devin o poezie,
nimic.
Amor legendario
En el fajo de hojas donde escribiste, en entrelineas, tus miedos
Se anidó nuestro amor…
Ahogado en lágrimas.
Sin besos.
En un cofre yo ocultaba mis historias, sin secretos…
Mientras el faro iluminaba mis pasos hacia ti.
Tu mano jamás encajó en la mía.
En un tiempo tirano, cruel…
En mi cielo una nube herida.
En tus noches otros susurros y la luna callada.
(No hay sonido en la luna)
¿No hay palabra sincera?
¡Esa distancia infinita!
Angustias profundas…
Amor como el nuestro
Que sabe a mucho
y sabe a nada.
¿De dónde heredamos alguna ternura?
Escondo mi pena:
G o t e a d a.
Espero que acunes mi alma.
¡Me desespero!
Miro una especie de espejo…
Sin querer,
yo en ti me convierto en poema,
más nada.
Adio
„Lucrurile care mor nu se mai ridică niciodată,
lucrurile care mor nu se mai întorc niciodată ”.
Alfonsina Storni
Ai spus la revedere
Ce tăcere, ce lipsă de aer!
Între noi tristețe, sărutări fără buze, cuvinte – poezii.
În tine, nu mai exista mai puțin decât o dorință
Și gustul furiei.
În mine, amintirile cocon mucegăite, între umbre nefaste…
Durerea incomunicabilă, pe care nu o vei ști niciodată…
În afara vântului dezlănțuit.
Viața spartă, sufletul în bucăți, orele care au fost,
Speranță ofilită, dorul infinit,
zilele inerte.
Calea care nu duce nicăieri.
Iubirea secretă care nu se va mai întoarce niciodată.
Câmpurile minate, care se întind pe distanțe infinite
Mintea așteptând semnele, trăind tortura.
Ai spus la revedere, în timp ce eu
Desprinzându-mă de mine
Desfăcându-mă în tăcere
Vărsându-mă în apă și sare
cu ochii în bucăți.
Cu dificultăți de respirație.
… Mi-am luat la revedere și de la tine.
Adiós
“Las cosas que mueren jamás resucitan,
las cosas que mueren no tornan jamás”.
Alfonsina Storni
Dijiste adiós
¡Qué silencio, qué falta de aire!
Entre nosotros la pena, los besos sin labios, palabras – poemas.
En ti, existía poco más que un deseo
Y el sabor de la ira.
En mí, los recuerdos capullos enmohecidos, entre sombras nefastas…
El dolor incomunicable, que jamás sabrás …
Afuera el viento rabioso.
La vida quebrada, el alma en pedazos, las horas que fueron,
Esperanza marchita, saudade infinita,
los días inertes.
Camino que lleva a la nada.
Amor en secreto que ya no volverá.
Los campos minados, alongando distancias.
La mente aguardando señales, experimentando la tortura.
Dijiste adiós, mientras yo
Desgajándome de mí misma,
Desgranándome en silencio
Derramándome en agua y sal,
con los ojos en pedazos.
Con falta de aire.
…también te dije adiós.
Supraviețuitoarea
Toți au murit
înainte de a mă naște:
Bunica Antoinette
Bunicuța Neagră
Bunicul Cesáreo
Bunica Leontina
Bunicul Ignacio
…
Mătușile
Verișorii
…
Astăzi sunt în viață
Plină de morți!
Sobreviviente
Todos murieron
antes que yo naciera:
La abuela Antonieta
La abuelita Negrita
El abuelo Cesáreo
La abuela Leontina
El abuelo Ignacio
…
Las tías
Los primos
…
Hoy estoy viva
¡Llena de muertos!
Biografía
Márcia Batista Ramos, nació en Brasil. Licenciada en Filosofía. Gestora cultural, escritora, poeta y crítica literaria. Es columnista en la Revista Inmediaciones, La Paz, Bolivia, en periodismo binacional Exilio, México, en archivo.e-consulta.com, México y en la revista Madeinleon Magazine, España. Publicó diversos libros y antologías, también forma parte de varias antologías. Es colaboradora en revistas internacionales en más de 14 países.
