Angi Melania Cristea
El mundo por cuyos callejones paseo
a los perros de mi ansiedad es maravilloso verde el viento sopla desde los sauces
hojeando recuerdos
con mis padres locamente bellos y jóvenes
las aromas del tilo envuelven la noche que sube en mi pecho
mientras disuelto el silencio grita en el asfalto como si fuera una diva: ¡eres tan hermosa, mujer,
que ato el hilo de tu vida a la Osa Mayor!
el sol a extendido lentamente sus horas desarticuladas
el aire humeante sopla a sueño o a muerte con dedos rojos por miedo cavo los segundos como si un topo cavara una galería vertical en la tierra
es tan azul este verano lleno de atentados
que tengo sabor a tierra en la boca
mi herida entre los omóplatos la cosiste con hilo de luz
¡estoy viva! te dije, pero, como nunca, se produjo una hemorragia de palabras
fosforescente la soledad se desliza en la arena,
libre como un caballo de pradera
en un mundo que está faroleando con almas
Traducción del rumano: Costel Drejoi (George Nina Elian)
Ore dezarticulate
lumea pe aleile căreia îmi plimb
câinii neliniștii este mirifică
verde vântul adie dinspre sălcii
răsfoind amintiri
cu părinții mei nebuni de frumoși și de tineri
arome de tei învăluie noaptea care îmi urcă în piept
când topită liniștea urlă pe asfalt ca o primadonă: ești atât de frumoasă, femeie, încât îți leg firul vieții de Carul Mare!
soarele și-a întins orele dezarticulate alene
aerul încins adie a somn sau a moarte
cu degete roșii de spaime sap în secunde
cum ar săpa o cârtiță tunel vertical în pământ
este atât de albastră vara aceasta cu atentate
încât am în gură gust de pământ
mi-ai cusut rana dintre omoplați cu fir de lumină
sunt vie! ți-am zis, dar ca niciodată era hemoragie de cuvinte
fosforescentă singurătatea alunecă în nisip liberă ca un cal de pustă
întro lume care joacă la cacealma suflete Angi Melania Cristea
